Marea majoritate a alergătorilor văd în evenimentele pe distanțe lungi realizarea unui vis, un obiectiv care trebuie atins. Dar acest lucru trebuie văzut cu prudență, de riscurile pe care le ridică sănătatea.

Traiectoria este destul de comună: persoana părăsește stilul de viață sedentar și începe să meargă. Câteva minute de practică și ea este deja obosită. Cu perseverență, această persoană începe să meargă mai repede pentru perioade mai lungi de timp. Întrucât suntem provocați, această persoană începe să fie difuzată. În curând, dacă această persoană este mușită de "bug-ul de rasă", spun practicanții, tendința este de a crește distanțele parcurse din ce în ce mai mult. De la 5km la 10, apoi la 21, apoi la 30, la 42 și orice altceva vine. Dar este extrem de curse cu distanțe mari în siguranță pentru corp? Nu există riscuri pentru sănătate?

Știința a studiat efectele practicii pentru o lungă perioadă de timp, în principal din cauza incidenței deceselor subite în studiile la distanță. Motivele pot fi variate, dar știința încearcă să descopere un prag de siguranță pentru acest tip de dovezi. Vedeți câteva studii care s-au făcut deja în acest sens.

Riscuri de rase extreme, studii științifice

Există numeroase studii de sportivi care conduc maratoane si ultramaratoane, care au căutat să înțeleagă efectele activității fizice intense în corpul nostru. În acest sens, unul dintre cele mai semnificative studii din zonă a fost realizat de Universitatea Laval, cu sediul în Canada. În această cercetare, oamenii de știință au examinat 20 de alergători amatori, care au fost considerați sănătoși, cu 4 săptămâni înainte și 48 de ore după un maraton. Pentru acest studiu, tensiunea arterială și rezonanța magnetică.

Ambele examinări efectuate în pregătirea testului, ca și cele efectuate după cursă, au arătat schimbări semnificative în pomparea sângelui și, de asemenea, în nivelurile de oxigenare a inimii. În plus, în acest organ s-au găsit microelemente și umflături. Dar rezultatele cele mai alarmante au fost pentru persoanele cu niveluri mai scăzute de absorbție a oxigenului, realizate de VO2 max de testare în cazul în care rezultatele au aratat deteriorarea in continuare a acestor sportivi.

Un alt studiu, realizat în noiembrie 2006, de către revista medicală Circulation, a căutat să determine asocierea dintre sporturile de anduranță, cum ar fi maratonul, cu semne de rănire a mușchiului cardiac. Pentru acest studiu, aproximativ 60 de participanți la maratonul din Boston au fost analizați înainte și după cursa. Toți analiștii au încheiat testul într-o manieră satisfăcătoare și nu au prezentat semne sau simptome care să reprezinte necesitatea îngrijirii medicale. Aceste coridoare evaluate, 40% au prezentat creșteri ale valorilor concentrațiilor sanguine ale troponinei T inimii, o leziune a muschiului inimii devin evidente și modificări găsite în examene ecocardiografie.

Datele pe care le atrage cea mai mare atenție în acest studiu Este faptul că aceste schimbări au apărut citate într-o măsură mai mare la sportivii care au avut un volum de formare pe săptămână mai puțin de 56 de kilometri, în principal, în lunile anterioare la maraton. Există și alte studii similare care au arătat că aceste modificări pot fi tranzitorii, astfel încât organismul revine la niveluri considerate normale pe o perioadă de patru săptămâni. Cu toate acestea, nici unul dintre aceste studii nu ar putea dovedi acest lucru la scară largă.

Ceea ce suntem siguri este că testele pe termen lung cauzează o deteriorare a țesutului cardiac. Există încă multe studii astfel încât să putem avea o poziție mai sigură pe această temă, dar ceea ce avem astăzi este că evenimentele mai lungi, cum ar fi maraton au nevoie de o pregătire foarte bine realizat cu antrenor competent, care însoțește un cardiolog, nutriționist și în unele cazuri chiar și un psiholog. Mulți oameni din zonă spun că pragul de siguranță pentru cei mai mulți alergători este de aproximativ 30 km, așa cum este această gamă de dovada că au loc opririle și faimosul „perete“, în cazul în care alergător nu poate continua in cursa, ca și cum ar fi existat un zid care o ținea. Ceea ce avem astăzi este că aceste teste ar trebui făcute cu grijă și nu sunt potrivite pentru persoanele fără experiență sau fără o pregătire corespunzătoare. Asta pentru că, după o distanță, fiecare kilometru devine o realizare sau un risc suplimentar. Antrenament bun!