Pentru funcționarea organismului este necesară apariția numeroaselor reacții biochimice la nivel celular. Setul acestor reacții este definit ca metabolism.
Practic, metabolismul este împărțit în două părți care conține obiective și rezultate opuse, anabolism și catabolism.

Reacțiile care duc la stocarea energiei și construirea de țesuturi sunt cunoscute în mod colectiv ca anabolism.

În acest proces, molecule mai complexe sunt sintetizate din molecule mai puțin complexe. Aceste molecule mai puțin complexe sunt numite substraturi.

Un exemplu al acestui proces anabolic constă în sinteza proteinelor din țesutul muscular din aminoacizi și în formarea depozitelor de glicogen prin gruparea moleculelor de glucoză. Aceasta se întâmplă, de exemplu, atunci când, după o sesiune de antrenament, avem un aport adecvat de nutrienți. În principal, carbohidrații și proteinele, unde carbohidrații vor fi transformați în glucoză și o parte a acesteia vor fi depozitați ca glicogen și proteinele vor furniza aminoacizii necesari hipertrofiei musculare.

Anabolismul solicită pentru apariția sa furnizarea de energie și substraturi necesare pentru reacțiile sale, fiind responsabilă de creșterea, regenerarea și întreținerea diferitelor țesuturi și organe prezente în organism.

Într-un pol diametral opus avem catabolism, în care organismul va dezmembra molecule mai complexe pentru a obține cele mai simple molecule și prin această creștere crește disponibilitatea nutrienților în organism.

Ca un exemplu de catabolism, avem procesul de digestie alimentară, în care organismul efectuează "dezasamblarea" nutrienților prezenți în alimente în molecule mai simple care ulterior vor fi folosite de metabolism.

Proteinele prezente într-o masă de carne vor fi dezmembrate în aminoacizi și aceștia vor fi eliberați în sânge pentru a fi utilizați de organism.

Catabolismul apare și atunci când organismul nu are suficientă energie și încearcă să obțină acest lucru prin distrugerea propriilor țesuturi și rezerve, ducând la eliberarea aminoacizilor și a glucozei care vor fi transformate în energie.

În timpul antrenamentului pentru a menține alimentarea cu energie necesară, corpul va utiliza procesul descris mai sus.

Din acest motiv, spunem că nimeni nu "crește" sau nu își mărește performanța în timpul unei sesiuni de antrenament, deoarece este în esență catabolică.

Îmbunătățirea va veni în perioadele de odihnă în care organismul, dacă are o cantitate adecvată de nutrienți, va fi în anabolizare.

Anabolismul și catabolismul se întâmplă alternativ în organism, pentru a evalua rezultatul final al acestor reacții, va trebui să analizăm echilibrul metabolic.

Diferența dintre cantitatea totală de anabolism și cea a catabolismului pe o perioadă determină echilibrul metabolic:

a) Dacă cantitatea de anabolism a fost mai mare decât cea a catabolismului, vom avea un echilibru metabolic pozitiv.
b) Dacă cantitatea de catabolism a fost mai mare decât cea a anabolizării, vom avea un echilibru metabolic negativ.
c) Dacă cantitatea de anabolism a fost egală cu cea a catabolismului, vom avea un echilibru metabolic nul.

Catabolismul și anabolismul sunt reglementate de sistemul hormonal, unde anumiți hormoni specifici acționează ca steaguri și declanșatoare ale acestor stări metabolice.

Printre principalii hormoni catabolici, avem adrenocorticotropina (ACTH) care determina secretia de hormoni glucocorticoizi, printre care se numara binecunoscutul cortizol.

Principalii hormoni anabolizanți sunt hormonul de creștere (GH), testosteronul, insulina și IGF-1.

Textul continuă după publicitate.

În următoarea noastră ediție vom discuta despre performanța acestor hormoni în reacțiile de catabolism și anabolism, astfel încât să înțelegem mai mult despre aceste procese metabolice fascinante.

Referințe bibliografice:

Fox, E.L., și Mathews, D.K. Bazele fiziologice ale educației fizice și ale sportului. Editura Guanabara, Rio de Janeiro, 1986.

McCardle, W.D., Katch, F.I. și Katch, V.L. Fiziologia exercițiilor: nutriția energetică și performanța umană. Ediția a treia, Lea & Febiger, Phyladelphia, 1991.

Warren, M.P., Constantini, N.M., Endocrinologie sportivă, Totowa, Humana Press, 2000.

de Prof. Benito Olmos